Green people, grey expression

Mi-am revazut zilele astea fosta invatatoare din clasele 1-4. A ramas “verde”, desi poate a trecut de jumatatea vietii. In schimb, este foarte trista. Cand ma uitam la ea, parca si vedeam un norisor negru care-i plana asupra capului, cu traznete si fulgere si tot tacamul. Era gri la fata, asa cum nu poate fi un om mai expresiv atunci cand e amarat. Presupun ca inca e invatatoare, pentru ca stiu ca-i plac foarte mult copiii, a avut pe mina vreo 5 generatii pina acum.Nu-mi explic altfel de ce inca prefera sa ramina cadru didactic, poate doar daca ii place sa participe la mitingurile sindicale.

Din cate au inteles femeile din familia mea de la mame barfitoare care si-au avut copiii sub indrumarea invatatoarei, aceasta e inca nemaritata. Ciudat, pentru ca imi amintesc de ea ca fiind una dintre cele mai frumoase si agreabile prezente feminine din copilaria mea. Ce o fi facut de a ramas fara legamint? Nu am de unde sa stiu si nici sa aflu si poate nici nu vreau. Dar e trist s-o vezi atat de trista .

Am vaaaaazut Cupaaaaa….sint fericiiiiiiiiit!

Lume, lume, mare eveniment in Romania: Cupa Campionilor Europeni a trecut in vizita pe la noi! Da, celebra Cupa pe care a castigat-o pentru prima oara Real Madrid in 1955 si, cel mai recent, FC Barcelona. Celebra Cupa pe care Duckadam a reusit s-o aduca in Romania aparind dumnezeieste la Sevilla. Celebra Cupa care apare in spotul acela de dinainte de meciurile de marti si de miercuri si a carui melodie ne obsedeaza (inexplicabil) intr-un mod placut.

Acea Cupa a ajuns vineri si in Bucuresti, dupa un periplu prin alte cateva orase ale tarii, precum Arad, Brasov sau Pitesti. Am fost si eu, ca tot pasionatul de fotbal, s-o vad in original, indeaproape. Am vazut-o. E superba. Acum inteleg de ce se spune ca te simti fotbalist atunci cind o cuceresti. Personal, cred ca nici nu mi-ar mai pasa ca urmeaza sa iau o carca de bani pentru castigarea finalei Champions League atunci cand m-as vedea cu Cupa in brate. As fi luat-o acasa. Ca si suvenirurile din muzeul amplasat in Piata Constitutiei. Manusile lui Kahn, mingiile finalelor din 2001 incoace, tricourile originale ale lui Platini, Cristiano Ronaldo, Zidane, Zanetti sau Ronaldinho…

Simpla tabla argintata? Atunci de ce era pazita mai ceva ca Papa de la Roma in vizita din anii ‘90? Simple cirpe? Nici vorba! Istorie pura si valoroasa a unui sport care a cucerit lumea in timp. Si a carui bucurie au unii grija sa ne-o fure. Dar, la fel sunt altii care se ocupa sa-ti reaminteasca faptul ca balonul se invarte de mai bine de 100 de ani, iar in jurul lui au orbitat si vor orbita in continuare fotbalisti de valoare. De existenta carora unii chiar se bucura .

Bucharest Food Week a umplut matzul bucurestenilor

Foarte misto mi s-a parut in weekendul care a trecut Bucharest Food Week. Tirg de mincare, in care bucatele si preparatele traditionale romanesti se imbinau cu cele ale altor popoare. Recunosc ca locatia arata ca o piata tip economat de-ale lui Vaghelie, insa ceea ce am gasit acolo mi-a excitat pina la orgasm papilele gustative. Am gasit sorici, masline cat prunele din soiuri nemaivazute, branza din laptele aproape oricarui mamifer domestic si carnati mai deschisi, mai intunecati, mai lungi, mai scurti, mai iuti, mai dulci, mai oricum.

Am mincat o pastrama de oaie cu mamaliga si cu bulz de am lesinat de placere. A urmat un tiramisu si un vin fiert si deja eram buba, dar pe deplin satisfacut. Ca sa nu mai pomenesc ca toata ziua m-am abtinut sa halesc ceva tocmai pentru a fi in forma la festival. Cu amendamentul ca nu sunt un gurmand .

Totusi, m-au dezamagit niste chestii pe care le-am vazut la un stand de dulciuri: acadele in forma de penis de negru. Nu aveau nici o legatura. Noroc ca erau roz, ca poate intram la banuieli si ma uitam speriat sa nu cumva sa nu fiu la taraba lui Doctor Ciomu :p.

Una peste alta, se putea o organizare si mai buna, insa festinul a anulat neplacerea creata de decorul in care s-a desfasurat evenimentul. Astept cu interes editia de anul viitor.

De ce Grecia?

Ma intriga foarte tare o moda care s-a instalat printre romani de cativa ani incoace: petrecerea concediilor in Grecia. Daca in anii ‘90 era un lux sa mergi in aceasta tara si, daca ajungeai acolo, o faceai in conditii dificile, acum este la indemina oricui sa isi cheltuie banii pe malul Egeei. In locurile unde, din cauza lipsei de pamint arabil si a altor indeletniciri lumesti, Platon, Aristotel si Pitagora au cugetat si au dat lumii filosofia si teoreme matematice, romanii isi schimba pielea sub soarele arzator al sudului Europei. Si arde soarele, pentru ca acolo copacii sunt la fel de rari ca firele de par din talpa mea. Dar industria turistica merge. Ce le trebuie lor vegetatie sau apa potabila pe insule? Stanca inconjurata de ape e suficienta.

“Pai, cum, nu vreti sa parcurgeti traseul initiatic al lui Ulise? Ahile, pe aici a trecut, pe aici a baut un butoi de vin, conform izvoarelor istorice….uite, daramaturile alea de pe deal, se numesc Acropole, mama, mama, ce minune arhitectonica. Au si romanii d-astea, dar ei nu le scot la suprafata, ca-s dusmanosi ca le-am cotropit tara in cautare de apa, de resurse si de umbra. Veniti si vizitati! Avem umbrele daca va bate soarele in cap pina acolo. Nu va place cultura noastra pentru ca nu ati auzit de ea? Atunci avem litoralul, insula Santorini, Corfu si alte ridicaturi de piatra care ies din mare. Creta o numim a noastra, dar sunt haladitii aia de politicieni locali care isi cer independenta, asa ca va invitam acolo mai cu juma’ de gura, pe sest.

Nu e prea primitoare plaja, o sa va cam doara spatele pe pietre daca vreti sa stati pe izopren sau cersaf, dar avem contra-cost sezlonguri. Daca veti intra in apa, pasiti cu grija, va puteti taia in stanci. DAr nu-i nimic, ne-am gandit si la asta, avem cipici. Contra cost, desigur!

Veniti, avem hoteluri de calitate. Le gasiti si la bulgari, unde turismul este creat in totalitate de nemti, dar nu se compara nisipul lor fin cu cataroaiele noastre. Spuneti-mi voi, cine zice ca e la moda Bulgaria? Niste idioti care nu-si permit mai mult! Suntem Zeus-ii turismului mondial, veniti de ne vizitati. Astfel, vom putea avea o economie beton, autostrazi ca in palma si stadioane mai misto ca ale multor alte popoare din partea asta de lume. Pompati bani in stancile noastre, ca sa avem dupa aia sa ne plimbam si noi prin locuri care merita cu adevarat vizitate. Doar de aia suntem prezenti in numar atat de mare in Romania, incat ne-am creat comunitati. Nu, nu venim in tara voastra cu scopul de a munci, asa cum faceti voi cand va duceti in Spania sau Italia. Noi venim sa ne dati banii vostri. Stiti bancile alea cu nume exotice, Emporiki, Halkidiki, Kiki Riki Miki sau Bank of Greece. Sau cea a fratilor nostri, Cyprus Bank? Da, ale noastre sunt. Suntem baieti destepti. Atat de destepti incat, din leaganul civilizatiei si culturii mondiale, din care pretindem ca descindem, venim sa studiem diverse materii la Bucuresti. Nu va flatati, nu aveti scoli chiar atat de bune, dar la cati bani bagati in economia tarii noastre, ne prmitem s-o mai lalaim vreo cativa ani si pe la voi prin tara, pentru a intelege de ce sunteti atat de prosti de ne vizitati. Si pentru ca am auzit de celebrele voastre zdrente, usor impresionabile….ale noastre sunt cam arse de soare, la voi e clima mai blinda. Dar nu-i nimic, le “ardem” noi, avem bani si ne permitem. Voi veniti si vizitati-ne! Halkidiki, Kiki Riki Miki, Santorini, Corfu. Creta nu, ca-i in litigiu. Nu avem apa potabila, dar ne descurcam. Veniti!”

Noua “manea” cucereste Romania :-L

Mi se pare foarte gretoasa noua specie de muzicanti care s-a nascut in Romania: Clubberii! De la inainte-mergatorii lor DJ Andi si David Deejay, au rasarit rand pe rand trupe sau solisti unul si unul, gen Inna, Play and Win, Voxis sau reprofilatul Connect-R.

Desi melodiile cantate de ei sunt dragute si dansabile, umplind playlisturile teraselor de pe litoralul nostru si al bulgarilor, videoclipurile lor te fac sa-i detesti. Toti abordeaza stilul glamourous, toti sunt imbracati parca de acelasi croitor, toti se plimba de nebuni pe strazi dupa cate una in tatele goale sau, dupa caz, insasi solistele in tatele goale sunt urmarite de cate unii vrajiti de notele muzicale ridicate in eter de glasciorul divelor.

Difera doar peisajul in care se petrece actiunea, paleta de locatii cuprinzand de la aeroporturi si hangare la insule stancoase din Tara de Cataroaie, a se citi Grecia. Nu-i de mirare ca le prospera economia grecoteilor, de au autostrazi si multe alte chestii mai misto ca ale noastre, de vreme ce, pe linga amatorii de scaldat printre stanci care pompeaza bani acolo, mai avem si industrie muzicala care isi produce videouri la ei si le promoveaza imaginea tarii gratuit sau contra unor sume infime.

Revenind la Inna si la baietii din tagma ei, recunosc ca le ascult muzica, insa ritmurile atat de asemenatoare ale melodiilor lor si faptul ca acestea rasuna din masinile atator fosti manelari, ma cam irita. Acestea, alaturate imaginii de pitziponci si pitzipoance din videouri, ma cam fac sa ma reorientez din punct de vedere muzical.

Apropo, ii cunoasteti pe Tiesto si pe Armin? Aia fac muzica de ani buni, dar mai mult de doua beaturi nu cred ca s-au repetat in melodiile lor. Si nici nu alearga gagici in videouri. Si nici nu sunt ascultati de toti fostii manelari in masinile lor care se zbat in aglomeratia Bucurestiului.

1.440 km parcursi, zeci de prieteni in jur si satisfactie nemasurata

“Dupa munca si rasplata” este sintagma care i s-ar potrivi cel mai bine concediului meu din acest an. Vacanta recent incheiata va ramine pentru multa vreme cea mai frumoasa perioada din viata mea de pina acum. De ce? In primul rind pentru ca m-am relaxat. In al doilea rind pentru ca nu am avut parte de stress. In al treilea rind pentru ca m-am plimbat de am acumulat mai multi kilometri la bord decat o Dacie din ‘78.

Mi-am inceput concediul la Mamaia, unde am asistat la cel mai tare concert de muzica electronica din lume, sustinut in doua zile consecutive, de spuma DJ-ilor mondiali, Armin van Buuren, Tiesto, Mylo, Glen Morrison sau Sven Vath. Am continuat cu o escapada montana la Bran, unde starea mea a fost una predominant bahica, insa consumata intr-un anturaj exagerat de primitor si de calduros ( :* ).

In fine, o scurta iesire pe Litoralul bulgaresc mi-a desavarsit concediul, vecinii nostri de la Sud de Dunare demonstrandu-mi ca pot fi foarte occidentali daca vor, dovada si faptul ca germanii, polonezii, suedezii si alte natii blonde erau mai numeroase pe malul Cherno More decat cea a bastinasilor.

In concluzie, am avut o vacanta de vis, care m-a deconectat total de lumea in care ma afundasem pina in urma cu doua saptamini si careia ii apartin, de fapt. De marti insa distractia se va termina, eu voi redeveni iarasi plin de responsabilitati…iar distractia isi va face loc doar dupa program .

Dinamo – OM, comentariu greţos şi semnal de alarmă pentru sezonul viitor

Am urmărit şi eu, ca tot fanul dinamovist, amicalul lui Dinamo cu OM. Din start m-a impresionat felul cum au ales cei de la Canal + să transmită un meci amical al celei mai iubite formaţii franţuzeşti, acordîndu-i acestui joc aceeaşi atenţie ca unuia din Liga Campionilor.

Toată impresia bună pe care mi-o lăsase partea vizuală a meciului au stricat-o, însă, Mihai Mironică şi Radu Banciu, comentatorii partidei. Un stelist şi un dinamovist care uită de mamă şi de tată cînd e vorba de OM.

Hai să zicem că Mironică şi-a ascuns antipatia cît de cît onorabil, dar Banciu a exagerat greţos cu laudele la adresa marseillezilor. La fiecare fază mai reuşită îi supraevalua, uitînd că Mamadou Niang şi ai lui evoluau în faţa vedetelor lui CS Otopeni, Scarlatache şi Muşat. Mă rog, omul e fanatic, dar se trezeşte mereu spre final de sezon, cînd OM nu ia nimic, ca de obicei. Cu menţiunea că această echipă îmi e deosebit de simpatică, fără nici o ironie.

În altă ordine de idei, Dinamo are clar nevoie de achiziţii şi de un antrenor. Diferenţa din teren a fost uriaşă, iar ce de pe bancă s-a observat de fiecare dată cînd se adresau sfaturi tactice. “Nu vă grăbiţi, nu săriţi peste faza de cosntrucţie. E un meci amical”, zicea Didier Deschamps, în timp ce vocea românească de pe banca alb-roşilor, cea a lui Costel Orac, transmitea doar un sec “Fără fauuuuult!”. Deci, da, vom fi campioni din nou şi mai mult decît atît :-J.

Berea Redd’s = cancer bucal?

Astăzi, în timp ce zappam pe TV, m-am oprit puţin pe OTV pentru a vedea ce pretinde un nene destul de revoltat. Şi am aflat imediat. El, jurnalist al televiziunii poporului, din cîte am dedus, reclama faptul că berea cu gust de vin Redd’s ar fi cancerigenă. Că are e-uri, acizi, diverse prostii şi că favorizează cancerul bucal.

Şi aşa mi-am primit explicaţia pentru faptul că, în ultima vreme, la toate terasele unde am cerut respectiva bere am fost refuzat .

De cine mi-ar fi mie dor, mie dor….

Moartea lui Michael Jackson m-a determinat să fac o listă a personalităţilor cărora le-aş duce lipsa dacă s-ar prăpădi:

- Sylvester Stallone – “Adriaaaaaaan…where are you, Adriiiiiiaaaan?” sau “I just want that my country to love me as…. I…. LOVE…. IT!!!”

- Arnold Schwarzenegger – “I’ll be back…Hasta la vista….baby!”

- Adrian Păunescu – Mi-a fost profesor, mi-a plăcut omul

- Sergiu Nicolaescu – Nu e replica lui, dar regia îi aparţine “Un fleac, m-au ciuruit” sau (asta e replica lui) “Vă invit la un pahar de şampanie la Capşea…Nu puteţi?!…Înţeleg, frumuseţea oboseşte”

Mel Gibson – Nu mai e nevoie de explicaţii, zic eu

Michael nu mai este, dar legenda va dăinui

S-a mai prăpădit un star, Michael Jackson. Vestea a şocat, a întristat şi a devenit temă de meditaţie asupra felului cum fiecare dintre noi alegem să ne trăim viaţa.

Mă declar un fan al lui Michael Jackson din clipa în care am ştiut ce e aia TV. Nu am avut şansa de a-l vedea pe viu, ca Masi, însă am înţeles de ce a fost adorat de milioane de oameni din întreaga lume. Într-o epocă în care fanii Metallica se duelau cu cei care preferau Depeche Mode, Michael Jackson a fost al tuturor, opţiunea universală, zeul suprem al muzicii.

Părerea mea este că el nu a murit pe 25 iunie 2009, ci cu mult mai devreme. Cam de cînd a ieşit din prim-plan, afectat fiind de procesul de autodistrugere pe care l-a început de la o vîrstă fragedă. Încet, încet, din nemuritorul care înnebunea la propriu o naţiune abia ieşită din comunism ( şi aici mă refer la descălecatul lui în România din 1992 şi chiar şi la cel din 1996), Michael a devenit unul dintre cei cărora le fericea viaţa cu muzica lui. A ajuns un om neputincios, slăbit de desele operaţii inutile pe care le-a suferit, măcinat de scandalurile care i-au terfelit reputaţia. Da, “Regele muzicii pop” încetase demult să mai troneze în imperiul fonic căruia i-a dat un alt sens încă de cînd a înălţat în eter prima octavă. Înainte de Michael, nimeni nu a mai avut acelaşi impact la public, după el toţi au părut nişte bieţi uzurpatori. Superstarul a încercat anul acesta să-şi recapete tronul, însă puterile nu l-au mai ţinut. A plecat dintre noi şi s-a dus să îşi ia locul de onoare între multe alte staruri urcate în ceruri. Şi el, ca şi mulţi alţii, nu a fost un sfînt. Dar cine dintre noi se poate socoti astfel?

Ca fan al lui Michael Jackson, moartea lui fizică nu m-a deprimat. Sînt sigur că omul a dat tot ce a avut mai bun pe scenele din întreaga lume şi că ne-a lăsat o moştenire extrem de valoroasă. Muzica lui va fi la modă şi peste 50 de ani şi o voi asculta cu plăcere atunci, aşa cum am făcut-o în timp ce scriam aceste rînduri.

Mulţumim, Michael Jackson!